Suferinţele şi chinurile prin care a trecut la muncă în Italia au motivat-o să se călugărească

După ce a lucrat timp de trei ani în Italia, alternând între suferinţe şi chinuri grele de muncă la negru, departe de casă, Silvia Marcoci (42 ani) din satul Glinjeni, r. Făleşti este acum împlinită sufleteşte, pentru că s-a legat acasă, pe veci, cu Dumnezeu. S-a călugărit.    (Diana BURLACU)

Până la vârsta de 30 de ani a lucrat economist în sat, iar din cauza salariului mic pe care-l avea, dar şi în speranţa unui viitor mai bun pentru ea şi cei doi copii ai săi, a luat decizia de a pleca departe de casă, în Italia. Acolo a trecut prin multe suferinţe şi chinuri, iar în cele mai grele clipe citea Biblia şi mergea la biserică. Numai aşa, spune ea, îi era mai uşor, pentru că doar Dumnezeu era cel care-i auzea durerea din suflet şi o ajuta să-şi învingă disperarea.
Nu a rezistat prea mult şi a revenit acasă, iar Domnul, zice ea, i-a arătat în cale mănăstirea „Sfânta Treime” din localitatea sa, înfiinţată acum 90 de ani. Astfel, a început să fie preocupată de reconstrucţia lăcaşului de cult, contribuind financiar, dar şi la perfectarea unor acte necesare funcţionării. “Scopul reconstrucţiei mănăstirii este apropierea de Dumnezeu”, ne-a mărturisit doamna Silvia.               

Viaţa de călugăriţă

 Tedeumul de duminica trecută a fost unul solemn, deoarece s-au finisat lucrările de reconstrucţie şi mănăstirea cu hramul în cinstea „Sfintei Treimi” a fost sfinţită. Bucuria localnicilor a fost împărtăşită şi de ÎPS Mitropolitul Vladimir, de rând cu episcopul locului, Prea Sfinţitul Marchel de Bălţi şi Făleşti, precum şi de un impunător sobor de preoţi din toate colţurile republicii, care au venit special la această sărbătoare de suflet. Slujba a decurs într-o atmosferă de calm şi pietate. În cadrul serviciului divin, mai mulţi ctitori principali ai mănăstirii s-au învrednicit de distincţii mitropolitane. Printre ei se numără şi Silvia Marcoci, care s-a călugărit în faţa a 500 de enoriaşi, primind ordinul „Cuvioasa Paraschiva”, grad II, din partea ÎPS Mitropolitului Vladimir şi a Episcopului Marchel. Pentru ea această distincţie este foarte importantă, dar şi o misiune grea. “Am o mare răspundere asupra mea, fiindcă va trebui să demonstrez existenţa şi credinţa sufletului meu în Dumnezeu care este dragoste, iubire, răbdare. Oamenii trebuie să vadă că noi suntem fiii lui”, afirmă doamna Silvia, precizând că deşi se va vedea mai rar cu fiica Inga şi feciorul său, preot, momentan este mulţumită că pasul pe care l-a făcut ea îi încântă pe cei doi copii ai săi, aceştia spunându-i că se mândresc cu mama lor. * 

Sursa : http://apropomagazin.md/2011/04/15/suferintele-si-chinurile-prin-care-a-trecut-la-munca-in-italia-au-motivat-o-sa-se-calugareasca/