Lupta cu patimile

      Lupta cu patimile este necesară, pentru că întunericul şi pîcla acestora acoperă ochii noştri sufleteşti, ca să nu vedem pe Soarele Dreptăţii, pe Iisus ... ( Cuviosul Macarie, 24, Vol.3, p.83)
      Nevoiţi-vă împotriva patimilor. Lupta cu acestea şi cu vrăjmaşii nevăzuţi este fără odihnă, înfricoşătoare şi cruntă. Smerenia, însă, pe toate le biruieşte.(Cuviosul Macarie,24,Vol.1, p.445)

Ce este Boala ?

Nu cunoaştem judecăţile Domnului, El pe toate le face spre folos. Noi suntem legaţi de bunurile pământeşti, iar El vrea să ni le dăruiască pe cele viitoare prin puţinele boli de aici. (Cuviosul Macarie, 24,Vol.1,pp.238-239)

Suferinţa trupească foloseşte la tămăduirea sufletului ; nu ne putem lăuda că nu suntem bolnavi. Slavă şi mulţumire Domnului, Care ne tămăduieşte cu îndreptări amare!
( Cuviosul Macarie 24, vol 2, p.15 )
Faptul că trupul este bolnăvicios înseamnă curăţirea sufletului de înclinaţiile păcătoase.
( Cuviosul Macarie 24, vol 1, p.668 )
Dacă suferă trupul, suferă şi sufletul, iar dacă sufletul ar fi fost întărit, prin credinţă atunci şi trupul ar fi putut primi întărire prin pacea duhului; duhul tulburat are influenţă şi asupra structurii trupeşti înmulţind boala. ( Cuviosul Macarie 24, vol 1, p.363 )
Iar dacă vindecarea întârzie, Sf. Varsanufie sfătuieşte: Fiţi atenţi la capătul răbdării, nu disperaţi, nu descurajaţi: Căci Dumnezeu este aproape, El care zice: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Din punct de vedere duhovnicesc, poate fi mai profitabil pentru bolnav să nu primească de la Dumnezeu o vindecare imediată. Iar când trebuie să suferim asalturile bolii, Apostolul a zis: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12:10).
 

Rugaciunea Staretilor Optinieni

Doamne, dă-mi să întîmpin cu linişte sufletească tot ce îmi aduce ziua care începe. Dă-mi să mă predau cu totul voii Tale sfinte. În fiecare ceas al acestei zile povăţuieşte-mă în toate şi ajută-mă ! Chiar dacă aş primi necazuri şi nenorociri în timpul zilei, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că în toate este voia Ta cea sfîntă.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gîndurile şi simţămintele, în toate întîmplările neprevăzute fă să nu uit că totul este trimis de sus de către Tine. Învaţă-mă să mă port drept şi cu înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni. Doamne, dă-mi putere să duc greutatea zilei care începe şi toate întîmplările din cursul zilei. Călăuzeşte voinţa mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să răbd, să iert şi să iubesc. Amin

Smerenia

Dumnezeul il iubeste pe omul smerit !!!

Acoperamantul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxa sarbatoreste "Acoperamantul Maicii Domnului", un praznic cu adanci semnificatii in viata crestinilor, cand se invoca, in grai de rugaciune, ajutorul si ocrotirea Maicii Domnului.

Aceasta sarbatoare a fost instituita in amintirea unei minuni petrecute in Biserica Manastirii "Maica Domnului" din Constantinopol, in timpul imparatului Leon Inteleptul (886-911). Staretul manastirii, Cuviosul Andrei, a vazut o minune dumnezeiasca, o vedenie, in care i s-a aratat Maica Domnului acoperind cu un sfant omofor cetatea Constantinopolului si primind rugaciunile credinciosilor pentru a le duce inaintea scaunului Fiului Ei. Cuviosul Andrei l-a cheamat si pe ucenicul sau, Epifanie, care, la randul sau se incredinteaza de realitatea celor vazute si auzite si, in final, impreuna cu ceilalti parinti, reusesc sa desluseasca semnificatia minunii si sa dedice o sarbatoare deosebita acestei puteri miraculoase, pe care Maica Domnului o arata fata de neamul omenesc.

Acoperamantul Maicii Domnului este ca un scut protector peste toti crestinii Bisericii care alearga cu credinta pentru a fi izbaviti de ispite, de incercari, de suferinte. "Prea Curata Stapana, pururea Fecioara, in vremea necazului nostru acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale, iar in vremea neputintelor si a batranetilor noastre, fii mijlocitoare noua, catre Fiul tau si Dumnezeul nostru. Sa nu biruie rautatile lumii anii vietii noastre, iar sfarsitul sa nu ne gaseasca cumva in afara acoperamantului Tau cel sfintit", spune rugaciunea rostita la Te Deumul acestei sarbatori.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

O, Maicuta Sfîntă

Cum luptam cu stresul ?!

"Pace să aveţi între voi.

Fiţi îndelung rabdători către toţi.

Sa nu răsplătească cineva rău pentru rău, ci pururea cele bune să urmaţi unul faţă de altul si faţă de toţi.

Pururea bucurati-vă. Neincetat rugaţi-vă.

Pentru toate multumiţi, de tot felul de lucru rău să vă feriţi."

(1 Tes. 5, 13-22).

Aceasta povata mantuitoare de suflet este un medicament minunat impotriva stresului.

Parabolă

Am avut un vis în noaptea de ...

Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu păşea alături de mine,

paşii ni se împrimau pe nisip, lăsînd o urmă dublă : una era a mea,

cealaltă a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezentau o zi din viaţa mea ... M-am oprit ca să privesc în urmă şi am revăzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare. Dar am observat că în unele locuri , în loc de două urme. nu mai era decît una singură ...

Am revăzut filmul vieţii mele ... Ce surpriză !

Locurile în care nu se vedea decît o singură urmă corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele: zile de nelinişte şi de rea-voinţă, zile de egoism sau de proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat, zile în care eu fusesem de nesuportat...

Şi atunci, întorcîndu-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez: ,,Totuşi ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele vieţii noastre ! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea ? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele cînd aveam cea mai mare nevoie de susţinerea Ta?...

Iar Domnul mi-a răspuns : ,, Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut decît o singură urmă de paşi pe nisip, sunt zilele în care te-am purtat pe braţe..."

Familia Creştină

"Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup" -

Facerea 2:23-24

"Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.Astfel şi voi, fiecare aşa

să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat" -

Efeseni 5:32-33

Hristos a Înviat !!!

Hristos a Înviat !!!

Lumina şi căldura Paştelui să vă incălzească sufletele, să vă lumineze minţile, să vă deschidă inimile spre iubire, credintă, iertare şi dragoste faţă de aproapele vostru.
Sa fim mai buni, sa ne bucuram din plin de frumusetea tuturor lucrurilor care ne inconjoara si sa daruim iubire celor dragi.

Intr-adevar Domnul nostru Isus Hristos ne iubeste atit de mult încît a murit pe cruce pentru mîntuirea noastră.

Domnul să fie cu tine şi cu aproapele tău,

Hristos a Înviat din morţi cu moartea pre moarte călcînd şi celor din mormînturi viaţă dăruindule,

Să fim vrednici a primi această mare şi Sfîntă sărbătoare în sufletele şi inimile noastre pentru a ne îndrepta spre îpărăţia cerurilor.

Sărbători Fericite

Cu Adevărat a Înviat !!!

Cu multă Dragoste,
Andrei E.

Hristos a înviat în 27 de limbi !!!

Albanian
Krishti Ungjall! Vertete Ungjall!
Christi Urzhal! Urtet Urzhal!
Armenian
Christos harjav i merelotz! Orhniale harutjun Christosi!
Chrisdos haryav ee merelotz. Orhnial eh harootiunn Chrisdosi.
(Christ is risen from the dead) (Blessed is the Resurrecton of
Christ)
Arabic
Al Maseeh Qam! Haqqan Qam!
Al Mesiech Kam! Hakan Kam!
Coptic
Pikhirstof aftonf! Khen o methni aftonf!
English
Christ is Risen! In Truth He is Risen!
Ethiopian
Yasous Taustwal! Aown Tasous Tanastwal!
Finnish
Kristus nousi kuolleista! Totisesti nousi!
French
Christ est ressuscite! En verite il est ressuscite!
Georgian
Kriste aghsdga! Cheshmaritad aghsdga!
German
Christus ist Auferstanden! Wahrhaft auferstanden!
Christ ist Erstanden! Wahrlich Erstanden!
Greek
Christos Anesti! Alithos Anesti!
Kalo Pascha! Kali Anastasi!

Hebrew
Ha Mashiyach qam! Ken hoo qam!
Indonesian
Kristus telah Bangkit! Benar dia telah Bangkit!
Italiano
Cristo è risorto! E’ veramente risorto!
Japanese
Harisutosu Fukkatsu! Jitsu Ni Fukkatsu!
Korean
Kristo Gesso! Buhar ha sho Nay!
Latin
Christus resurrexit! Vere resurrexit!
Surrexit Christus! Vere!
Nigerian
Jesu Kristi Ebiliwo! Ezia o’ Biliwo!
Norwegian
Kristus er oppstanden. Han er sannelig opstanden.
Polish
Chrystus zmartwychstanaO!
Romanian
Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!
Russian
Khristos voskres! - Voistinu voskres!
Serbian
Hristos Vaskrese! Vaistinu Vaskrese!
Slavonic
Christos Voskrese! Voistinu Voskrese!
Spanish
Cristo esta resucitado! En verdad, esta resucitado!
Cristo ha resucitado. En verdad ha resucitado.
Syriac
Meshiha qam! Bashrira qam!
Turkish
Hristos diril-Di! Hakikaten diril Di!
Ukranian
Kristos Voskres! Voistinu voskres!

ISTORICUL SFANTULUI MUNTE ATHOS

Sfîntul Munte Athos

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60 km o latime ce variaza intre 8-12 km , ria totala fiind de 360 Km patrati. Muntele Athos, sau Athon, după niste vechi traditiuni întunecate ar veni de la Athos, un supranume ce da zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile Muntelui.

Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care întrecea pe toate ca mărime, înăltime si artă.

In zilele senine, Idolul se vedea dela Constantinopol si era adorat cu însufletire. In timpurile vechi Athosul era tot atât de renumit ca si Olimpul, faimosul munte, pe înăltimea căruia sălăsluiau zeii mitologiei antice.

De la poalele Athosului si până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată ca o multime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de putine ori a slujit de sălas zeilor din Olimp.

O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici si Junona.

Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Deasupra lui se aflau 5 cetăti: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus si Cleone. Locuitorii acestor cetăti ca si cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeitătilor de pe munte, si în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului.

Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părtile, spre a-l consulta si toti primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar fireste mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne.

După poemele lui Homer, pe lângă Atbon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, si înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei,— faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici. Crestinarea Athosului. Păgânii care locuiau Sf. Munte, după o veche traditiune bisericească au primit crestinismul din vremile cele dintâi ale erei crestine, în niste conditiuni cu totul exceptionale,

Se stie că, după înăltarea Mântuitorului la cer si pogorârea Sf. Duh asupra celor 12 Apostoli, printre care erau si sfintele femei mironosite, în frunte cu Sf. Fecioară Maria, urmând poruncii Mântuitorului: „Mergând învătati toate neamurile... si propovăduiti evanghelia la toată zidirea", Sf. apostoli au tras la sorti, care încotro să meargă la propovăduire.

In chipul acesta, s-au orânduit toti, fiecare în câte o parte a lumii. Cât despre Maica Domnului, singur Dumnezeu, după a Sa pronie, i-a rânduit mai înainte soarta, trimitând pe arhanghelul Gavriil, care i-a vestit, ca să meargă la muntele Athos, unde sunt cele mai multe Temple păgâne.

Aceasta s-a îndeplinit întocmai, în următoarele împrejurări: In insula Cipru, fusese rânduit episcop, Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morti; hirotonit de către apostolul Varnava, ucenicul Sf. Ap. Pavel.

După un timp, oarecare, Lazăr a fost cuprins de un dor nespus, de a mai vedea, odată înainte de a-si da obstescul sfârsit pe prea Sf. Fecioară; dar stiind bine, că el nu se mai putea duce la Ierusalim, din cauza jidovilor, carel urmăreau, ca să-l ucidă, a scris o epistolă Maicii Domnului, prin care o ruga, cu multă stăruintă si cu adâncă smerenie, ca să vină ea la Cipru, spre a-I împărtăsi blagoslovirea Fiului si Dumnezeului.

Maica Domnului, primind scrisoarea aceasta duioasă, a răspuns Sf. Lazăr, că-i va îndeplini dorinta, numai să-i trimită o corabie în portul Iaffa, ca să o ia. Primind acest răspuns, Sf. Lazăr s-a umplut de o bucurie nespusă si a trimis îndată corabia la port. Maica Domnului o astepta. S-a suit în corabie, însotită fiind de apostolul Ioan feciorelnicul -în grija căruia o lăsase Mântuitorul - si de alti doi apostoli si s-au îndreptat cu corabia, spre insula Cipru.

Vântul însă fiind împotrivă, - după dnmnezeiasca rânduială de sus - se pomeneste după câtăva vreme de călătorie, la limanul lui Climent, din muntele Athos, în dreptul Mânăstirii Ivirilor de azi.

Când s-a apropiat corabia de tărm, s-a întâmplat o minune! Toti idolii din munte au căzut cu fetele la pământ, sfărâmându-se în mii de bucăti; iar idolul Apolon, cel din vârful Athonului răcnind groaznic, fără orânduială, ca niciodată, a strigat; Iesiti noroadelor bărbati si femei, tineri si bătrâni si alergati în grabă, la limanul lui Climent, ca să întâmpinati pe Maica Marelui Impărat si adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos! Si zicând aceste cuvinte, îndată idolul a căzut de pe vârful muntelui, împreună cu diavolul care locuia într-nsul, sfărâmând coama întreagă a muntelui si prăbusindu-se în adâncurile mării.

Norodul, auzind aceasta, s-a înspăimântat foarte si adunându-se la un loc cu mic cu mare s-au pogorât în grabă la limanul lui Climent, unde au întâmpinat pe prea Sf. Născătoare de Dumnezeu si Sf. apostoli care era cu dânsa. Fiind ea pe bordul corabiei, i-au adus cuviincioasa cinstire si căzând i s-au închinat, zicând; „O prea sfântă stăpână, Maică pururea fecioară! Spune-ne luminat cum ai născut pe cel neîncăput?

Cum ai hrănit cu lapte din sânul Tău pe cel ca hrăneste toată făptuirea si cum ai tinut în Sf. Tale brate pe cel ce tine în brate toată zidirea? " Atunci Maica Domnului, cea cu dar dăruită, deschizând gura a dezvăluit norodului aceluia înselat de idoli toate tainele Fiului Său, învătându-i să creadă si să se boteze în numele Lui.

Si asa a crezut tot norodul si s-a botezat de la mic la mare, aducând multumire Maicii Prea Curate.

Maica Domnului le-a mai spus următoarele cuvinte: „O fii luminati, ascultati. Acest loc a fost sortit mie de către Fiul si Dumnezeul meu. Voi însă, nu veti mai rămâne mult aici, pentru că pe muntele acesta voi trimite bărbati din toată lumea, ca să vietuiască în curătie, după chipul îngerilor.

După aceasta, maica cea prea curată s-a suit în corabie, împreună cu cei doi ucenici care o însoteau, si dând ultimele povete norodului, binecuvântându-l, a plecat spre insula Cipru.

Sf. Lazăr, după multă asteptare, zărind corabia apropiindu-se, mult s-a înveselit, vărsând lacrimi de bucurie. Si sosind corabia, Maica Domnului a povestit Sf. Lazăr cum a fost rânduită să meargă la muntele Athos, unde a adus pe tot norodul la credinta cea adevărată.

Sf. Lazăr s-a bucurat mult, si luând blagostovenia cea mult dorită, corabia cu Maica Domnului s-a îndepărtat de la tărm, pornind spre Iaffa si apoi spre Ierusalim. Nu se stie sigur când au venit primii monahi pe muntele Athos. Se bănuieste însă că ar fi venit chiar din timpul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan (101 după Hr.), care însotise pe Sf. Fecioară în călătoria Sa spre Athos.

Această versiune voieste să ne spună că, chiar din timpurile vechi ale erei crestine, au debarcat aici sihastri din Asia mică, poate si din Efes, patria Sf. Evanghelist Ioan, unde viata singuratică, contemplativă, începuse a se manifesta de timpuriu.

Desigur însă, că viata călugărească de aici a luat fiintă mai întâi sub forma de sihăstrii si de schituri. Pe vremea împăratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva Mânăstiri, care însă au fost pustiite de barbarii năvălitori. Către sfârsitul secolului al VIII-lea, venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a găsit muntele pustiu. De aceea a trebuit să-si caute adăpost într-o pesteră întunecoasă, plină de târâtoare otrăvitoare, pe care numai cu rugăciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urmă s-a învrednicit de hrană cerească pe care i-o aducea îngerul Slavei, o dată la patruzeci de zile.

In a doua jumătate a sec. IX (867) vine si se asează la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmată de altii, asa că în scurt timp înăltimile muntelui au fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori după viata îngerească, post si rugăciune de zi si de noapte, în linistea profundă a muntelui.

Vasile Macedon, împăratul bizantului (867-886) ascultând rugămintea sihastrului Ioan Colibasul, îi dărui lui si urmasilor săi acest munte, care de acum înainte începe a se numi Sf. MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întări si împăratul Leon Inteleptul. Pe lângă sihastrii, mai veniră apoi si chinovitii, care începură să zidească mânăstiri.

Ca organizator al Sf. munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreună cu alti râvnitori de viată monahicească, întemeie marea mânăstire Lavra, pe la anul 963.

Pentru viata sa, plină de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul Sfintilor.

Prin secolul. al X-lea, viata monahală ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi se retrag la mânăstirile Aghiorite si intră în rândurile monahilor. Lor le urmează împărati, printi si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfătărilor, trăind în singurătatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe.

Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a răspândit în toată lumea. Principii tutoror popoarelor ortodoxe: Iberi, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, dăruiesc averi considerabile pentru zidirea si împodobirea mânăstirilor din Sf. Munte.

0 chestie care merită să fie cercetată este si interzicerea intrării femeilor, sau femelelor în genere, în Sf. Munte. După o veche traditie, păstrată prin viu grai, se povesteste că, Plagudia, sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a abătut si pe la muntele Athos spre a vedea mânăstirea Vatoped zidită de către sotul său.

Primită în port de către monahii a mers până în tinda Bisericii, unde este până astăzi Icoana Maicii Domnului numită vie. Aici auzi o voce tunătoare: „Opreste-te si întoarce-te înapoi căci eu sunt împărăteasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit să tulburi linistea supusilor mei ? Să stiti că de azi înainte, nici o femeie nu va mai călca pământul sfânt al acestui munte".

Auzind aceste cuvinte, împărăteasa Plagudia căzută cu fata la pământ, pocăindu-se de îndrăzneala ce a avut, dărui mânăstirii odoare scumpe după care a plecat la Constantinopol.

De atunci si până azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. munte Athos.

Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezământ împărătesc, curat Bizantin. Atunci Rusii întemeiază aici mânănstirea lor Sf. Pantelimon, numită Rusicu, cu slujbă rusească de pe cărti Slavonesti, pomenite încă pe la 1143.

In curând se înfiintează si mânăstirea Sârbească Chilandarul, o frumoasă mânăstire bulgărească si un frumos schit românesc: Prodromul.

In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. munte Athos au înscris cea mai glorioasă pagină a istoriei lor, luptând si mărturisind, în ciuda tuturor prigoanelor catolice, credinta drept măritoare de răsărit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe.

De atunci si până azi, Sf. munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin excelentă al monahismului ortodox.

Dăruind, vei dobândi

Fraţilor, Domnul întoarce împrumutul pe care îl ia de la oameni însutit şi înmiit, atunci când oamenii îl împrumută pre Domnul prin săracii Lui. 

A fost odinioară o femeie creştină măritată cu un bărbat păgân, care trăia cu bărbatul ei în iubire şi sărăcie. Muncind din greu, bărbatul a câştigat cincizeci de monede de argint, şi i-a zis soţiei lui aşa: să pună banii aceştia la schimbătorii de bani, ca să îi poată lua înapoi cu dobândă; altminteri, vor fi nevoiţi să îi cheltuiască ban cu ban, şi iar vor rămâne săraci. Dar înţeleaptă soţie i-a zis: Dacă voieşti să dai banii în împrumut cu dobândă, împrumută-i mai bine Dumnezeului creştin, şi mai mare dobândă vom lua. Şi unde este Dumnezeul creştin?, a întrebat bărbatul. Soţia şi-a luat atunci bărbatul de mână şi l-a dus la biserica creştină, i-a cerut să împartă banii la săracii ce stăteau înaintea ei, şi apoi i-a zis: „Domnul va primi banii din mâna lor, căci toţi aceşti săraci ai Lui sunt”. După ce au împărţit săracilor toţi cei cincizeci de taleri de argint dobândiţi din sudoarea frunţii, bărbatul şi femeia au plecat la casa lor. După o altă vreme ei iar au rămas fără pâine. Atunci femeia i-a cerut bărbatului ei să meargă la biserică, spunându-i că are să primească acolo împrumutul dat lui Dumnezeu. Bărbatul s-a supus, dar acolo nu a văzut iar decât săraci, şi a stat uimit întru sine, întrebându-se cum îi vor putea da aceia vreun ban. Întru nedumerire, el a înconjurat încet biserica privind abătut în pământ, când deodată a văzut un ban de argint. El l-a luat şi a mers cu banul de argint la piaţă, de unde a cumpărat de mâncare un peşte. Ducându-l acasă şi dându-l femeii lui să-l gătească, i-a povestit cu amărăciune că la biserică nimeni nu i-a dat nimic, ci că din întâmplare numai a găsit un ban pierdut de argint cu care a putut cumpăra de abia acest peşte. Credincioasa lui soţie i-a zis: „Domnul Dumnezeu nevăzut este, şi nevăzut de ochii oamenilor lucrează El”. Spintecând femeia peştele, află în el o piatră strălucitoare, pe care o dă bărbatului ei să o ducă la bijutieri, să vadă ce preţ ar putea lua pe ea. Negustorul de nestemate cercetează piatra şi îi oferă omului cinci taleri de argint, dar omul începe să râdă, crezând că negustorul glumeşte. El nu crede că o piatră găsită astfel poate să preţuiască atât de mult. Dar negustorul, dimpotrivă, crede că omul râde din pricina preţului ridicol de mic pe care îl oferă pentru nestemată; de aceea, urcă preţul, şi la râsul din ce în ce mai neîncrezător al omului, îl sporeşte mereu, oferindu-i pe nepreţuitul juvaier zece, cincisprezece, apoi treizeci, cincizeci de taleri de argint. Atunci omul îşi dă seama că fără de preţ este piatra lui, şi tace. De aceea negustorul creşte preţul lui până la trei sute de taleri de argint. Luând cei trei sute de taleri, omul merge acasă la a lui soţie mut de bucurie. “Acum vezi ce fel de Dumnezeu este Dumnezeul creştinilor?” - i-a zis credincioasa femeie. Bărbatul, rămas întru uimire, a primit Sfântul Botez îndată şi împreună cu soţia lui iubită L-a preaslăvit pururea pe Dumnezeu.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 7 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

Drumul Crucii

Duminică, de Sfînta sărbătoare a Buneivestiri ,,Blagoveşenie" în Moldova, de la Catedrală a pornit drumul Crucii din Moldova prin Ucraina pînă în Rusia, cu icoanele sfinte : Maica Domnului ,,umilenie" şi cu icoana Sf.Serafim de la Sarov , icoana familiei ţarului rus. Icoane sfinte făcătoare de minuni care i-au întărit pe cei ce au mers în acest drum lung dar bineplăcut lui Dumnezeu.

Început la Catedrala din centru Chişinăului, toti au mers spre sat.Dobrogea acolo unde se construieşte o biserică unică prin construcţia ei şi prin frumuseţea ei. După un popas  drumul crucii sa îndreptat spre mănăstirea Chiţcani. 

Conferinta ,,Scopul si ţinta vietii Crestine"

Miercuri 1 aprilie în cadrul ULIM s-a desfăşurat conferinţa ,,Scopul şi ţinta vieţii creştine", la care a fost invitat Duhovnicul Sfintei Mănăstiri Frumoasa, Arhimandritul Ambrozie Munteanu.

Scopul Conferintei a fost ca tinerii invitati sa cunoasca care este scopul si tinta unui crestin, cum astazi noi ne urmam acest scop si daca suntem vrednici de atinge tinta vietii noastre.

Dupa aproximativ 3 ore conferinta sa sfirsit, sper ca fiecare participant a luat ceva bun pentru el si a a aflat raspuns la multe intrebari pe care le avea inainte de conferinta. 

Speram ca cu ajutorul Domnului să mai organizăm astfel de conferinţe.

Martisorul

Martisorul, funie a anului

Martisorul, incepea sa fie purtat, dupa unele traditii, nu la 1 martie, ci la aparitia pe cer a Lunii Noi in timpul lunii martie. Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete.

Martisor se numeste insa si cadoul facut de 1 martie. In ceea ce priveste modul de confectionare, martisorul tine de traditia Dochiei. Acesta este facut din doua fire colorate si rasucite, simbolizand iarna si vara, de care se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. Dupa unele informatii etnografice, in vechime snurul se impletea din lana alba si neagra, fara sa mai fie innobilat cu monede sau, in conditiile contemporane, cu obiecte artizanale.

Snurul reprezenta "funia anului" care impletea zilele celor doua anotimpuri de baza, iarna si vara. Toate traditiile despre Dochia intaresc ideea ca romanii au avut un an structurat pe eterna opozitie a contrariilor: lumina - intuneric, vara - iarna, cald - frig, fertilitate - sterilitate, viata - moarte. In legendele Dochiei sunt amintite, aproape fara exceptie, vara si iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara si nu primavara.

Dupa traditie, martisorul se purta la mana si nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor si nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoaba purtat la gat sau in piept, fara sa mai pastreze semnificatia initiala.

Unele informatii etnografice sustin ca momentul cand martisorul se purta legat la mana sau agatat la gat era decis de aparitia pe cer a Lunii Noi, in cursul lunii martie. Alaturi de semnificatia calendaristica amintita mai sus, martisorul era facut cadou si pentru asigurarea sanatatii, belsugului si pastrarea frumusetii de-a lungul anului. Durata purtarii martisorului varia in functie de zona etnografica: pana la Macinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau pana la infloritul pomilor fructiferi, a vitei de vie, a macesilor, a trandafirilor.