marți, 13 decembrie 2011

Conferinţă duhovnicească dedicată Sfântului Apostol Andrei


În data de 13 decembrie, la ora 18.00, în incinta Casei de Cultură a Universităţii de Stat din Moldova, str. Tighina, 2, va avea loc o conferinţă duhovnicească dedicată Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat.
Evenimentul este organizat de către Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi şi Seminarul Teologic „Sf. Trei Ierarhi" din Chişinău, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir.
În faţa celor prezenţi vor vorbi mai mulţi preoţi, teologi, care vor face o prezentare a vieţii şi activităţii misionare a Sf. Andrei, apostolul care acum 2000 de ani a încreştinat neamul nostru.
La eveniment sunt invitaţi toţi cei dornici de a cunoaşte viaţa jertfelnică şi plină de roade duhovniceşti a Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat de Mântuitorul Hristos.
Seminariştii vor veni cu un program de cântări duhovniceşti specifice acestei perioade a postului.

luni, 12 decembrie 2011

Ce ne trebuie pentru existență ? What do we need to exist? – Τι χρειαζόμαστε για να υπάρχουμε; )


Romanian
Suntem existenţe cauzate. Deci nu avem existenţa din noi înşine, ca Dumnezeu. Deci de ce avem nevoie pentru a exista? Din punct de vedere material avem nevoie de trei lucruri: o bucată de pâine, un loc în care să dormim şi o haină cu care să ne acoperim corpul. Nici cei mai mari cuceritori ai acestei lumi nu au avut, de fapt, mai mult. Poate îmi vei spune că au avut mai multe mâncăruri? Ce folos? Stomacul tot aceleaşi dimensiuni are. Şi unde mai pui că se poate îmbolnăvi, nu-i aşa? Au avut palaturi? Tot într-o singură cameră dormeau. Au avut haine nenumărate? Tot cu una se îmbrăcau şi se văitau că tot nu le stă bine.
Însă sufletul… sufletul de ce are nevoie ca să existe? Sufletul, după cum am spus, nu există prin sine, deci are nevoie de un “combustibil” pentru a exista. Energia de care are nevoie sufletul uman pentru a exista este energia necreată a lui Dumnezeu, este harul lui Dumnezeu.
Modul în care dobândim harul ni l-a spus însuşi Dumnezeu. Ba chiar mai mult: A venit aici pe pământ, s-a făcut om şi ne-a arătat în mod practic prin exemplu personal cum putem să a jungem la existenţa perfectă, la îndumnezeire. Şi asta făcându-se ascultător de Tatăl care L-a trimis până la moarte şi moarte de cruce.
Deci modul de existenţă a fiinţelor este ascultarea. Dependenţa. Însă să nu ne înşelăm spunând că “eu ascult de Dumnezeu” atunci când noi nu ascultăm de cei care ne arată calea Acestuia. Trebuie să avem ascultare de părinţii noştri duhovniceşti. Şi nu numai atât: trebuie să ascultăm oriunde voia lui Dumnezeu se manifestă. Prin soţi, prin copii, prin prieteni, prin superiorii de la serviciu. Trebuie să facem ascultare cu discernământ şi să nu ne supunem patimilor noastre, propriului ego. Altfel nu vom mai exista. Doar vom subzista.
English
We are created existences and we don’t have the existence from ourselves, like God. So what do we need to exist? From a material point of view we need three things: a piece of bread, a place to sleep and clothes to cover our body. Even the greatest conquerors of the world didn’t really need more. Perhaps you will tell me that they had more food? So what? The stomach has the same size. And more, it can get sick, isn’t it? They had palaces? Still they slept just in one room. They had many clothes? Still the were wearing one and lamented that it doesn’t fit well.
But the soul… what does it need to exist? The soul, as we said, doesn’t exist by itself, so it needs a “fuel” to exist. The energy which the human soul needs to exist is the God’s uncreated energy, it is God’s grace.
God himself told us which is the way that we can acquire His grace. Even more: He came here on Earth, became man and showed us practically through personal example how to reach the perfect existence, to become gods. And this by being obedient to death to the Father who sent Him. A death through crucifixion.
So, the beings’ way of existence is obedience. Dependency. But do not deceive yourselves by saying that “I obey God” when we do not listen to those who show us His way. We must obey our spiritual fathers. And we should not stop there. We must show obedience everywhere God manifests Himself. Through husband (wife), through children, through friends, through bosses at work. Otherwise we will not exist. It will be only a matter of subsistence.
Είμαστε δημιουργίες και όχι αδημιούργητοι, όπως ο Θεός. Επομένως, τι είναι αυτό που χρειαζόμαστε να υπάρχει; Από υλική άποψη χρειαζόμαστε τρία πράγματα: ένα κομμάτι ψωμί, ένα μέρος να κοιμηθούμε και ρούχα για να καλύψουμε το σώμα μας. Ακόμα και οι μεγαλύτεροι κατακτητές του κόσμου δεν χρειάζονταν πραγματικά περισσότερα. Ίσως θα μου πείτε ότι είχαν περισσότερη τροφή; Και τι έγινε; Το στομάχι έχει το ίδιο μέγεθος. Και περισσότερο, μπορεί να αρρωστήσει, σωστά; Είχαν παλάτια; Ακόμα και έτσι, κοιμόντουσαν μόνο σε ένα δωμάτιο. Είχαν πολλά ρούχα; Ακόμα και για το ένα που φορούσαν παραπονιούνταν ότι δεν ταιριάζει καλά…
Αλλά η ψυχή … τι χρειάζεται για να υπάρχει; Η ψυχή, όπως είπαμε, δεν υπάρχει από μόνη της, γι ‘αυτό χρειάζεται ένα “καύσιμο” για να συντηρείται. Η ενέργεια που η ανθρώπινη ψυχή χρειάζεται είναι η άκτιστη ενέργεια του Θεού, είναι η χάρη του Θεού.
Ο ίδιος ο Θεός μας είπε ποιός είναι ο τρόπος με τον οποίο αποκτούμε τη χάρη Του. Ακόμη περισσότερο: Ήρθε εδώ στη Γη, έγινε άνθρωπος και μας έδειξε στην πράξη μέσα από το προσωπικό παράδειγμα το πώς θα φτάσουμε στην τέλεια ύπαρξη, να γίνουμε θεοί. Και αυτό έγινε με το να γίνει υπάκουος μέχρι θανάτου στον Πατέρα που τον έστειλε, και υπέφερε ένα θάνατο μέσω σταύρωσης.
Έτσι, ο τρόπος ύπαρξης μας είναι μέσω της υπακοής. Εξάρτηση. Αλλά μην γελιόμαστε, λέγοντας ότι «εγώ υπακούω τον Θεό» όταν δεν ακούτε εκείνους που μας δείχνουν τον τρόπο Του. Πρέπει να υπακούμε στους πνευματικούς πατέρες μας. Και όχι μόνο μέχρι εκεί αλλά πρέπει να δείχνουμε υπακοή όπου είναι εμφανής ο Θεός. Μέσα από τον άντρα (σύζυγο), μέσω των παιδιών, μέσω φίλων, μέσα από τους ανωτέρους στο χώρο εργασίας. Διαφορετικά δεν θα υπάρχουμε. Θα είναι μόνο θέμα επιβίωσης.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”