Mare este Dumnezeu !!!

Ar fi locuit odată, un creştin giuvaergiu,

Care-n orişice-ntâmplare, şi la bine şi la rău,

El zicea întotdeauna: „Mare este Dumnezeu!”

Peste ţara-aceea însă, crud, cu sufletul hapsân,

Împărat din întâmplare, era tocmai un păgân.

Care auzind, păgânul, de creştin c-aduce slavă,

Începu să-i poarte-n suflet, ură crâncenă, grozavă.

Şi-ntr-o zi-l chemă la sine şi cu gânduri de mişel

Din împărătescu-i deget scoase un frumos inel,

Şi-arătându-l cu-ngânfare făcătorului de cruci

I-a fost zis: „Să-l iei, să-l cureţi şi-n trei zile să-l aduci!”

„Am să-l curăţ, împărate”, zise iute omul meu,

Fără a uita să zică: „Mare este Dumnezeu!”

Sub cuvânt că vrea să pună în cutia lui, inelul,

Împăratul s-a dus iute într-o cameră, mişelul

Şi scoţându-i piatra scumpă, ce orbea jucată-n zare,

A deschis apoi fereastra şi-a zvârlit-o, jos în mare.

I-a fost dat apoi cutia, cu inelul de preţ greu

Şi i-a zis: „O să se vadă cât de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia şi ajuns la el acasă

A lăsat cutia-nchisă şi s-a aşezat la masă.

Apoi şi-a văzut de treabă cum ştia să-şi vadă el,

Fără să se mai gândească la minunea de inel.

Dar a treia zi luându-l ca să-l şteargă

Văzu că piatra lipseşte şi-l cuprinse jale largă.

Plânse mult. Pe urmă zise: „Mare este Dumnezeu!

Dar când va afla-mpăratul, oare ce m-oi face eu?”

În aceeaşi clipă însă, intră baba lui bătrână,

Cu o piatră orbitoare, în uscata ei de mână:

„Ia te uită”, zise dânsa, „Tăind peştele pe vatră

Ca să fac de prânz o ciorbă, am găsit această piatră!”

„Ah!”, a suspinat bătrânul, „nu degeaba tot spun eu

La tot pasul şi-n tot locul: „Mare este Dumnezeu!”

Piatra ce-ai găsit-o-n peşte, este cu adevărat,

A inelului pe care l-am luat de la-mpărat”.

Curăţând apoi inelul, puse piatra-n locul ei

Şi s-a dus la împăratul, glăsuindu-i cu temei:

„Împărate-aduc inelul, ruginise tare rău,

Dar l-am curăţat oglindă: Mare este Dumnezeu!”

„Cum putuşi a-i găsi piatra” împăratul zise tare,

„Când a fost de mine scoasă şi pe loc zvârlită-n mare?”

Povestind giuvaergiul tot ce el avea de spus,

Zise iar smerita vorbă, ridicând privirea-n sus:

„Mare este Dumnezeu! Slavă Lui şi-n veci Amin!”

Şi-auzind aceasta, împăratul ce păgân s-a făcut şi el creştin.

(Poet creştin anonim)

Sursa:http://luminaortodoxiei.com/ro/descopera-ortodoxia/poezii/item/314-mare-este-dumnezeu