luni, 27 iunie 2011

Interviu cu Arhimandritul Ambrozie (Munteanu), stareţul sfintei mănăstiri Hîrjauca, cu ocazia lansării paginii www.hirjauca.md


Preacuvioase părinte Arhimandrit, creştinii dreptmăritori din Republica Moldova îl cunosc pe părintele Ambrozie Munteanu în urma vrednicii sale slujiri în nordul ţării la Edineţ, dar mai ales la mănăstirea Frumoasa, unde sfinţia voastră, practic în câţiva ani, aţi ridicat acest sfânt lăcaş din ruine şi aţi făcut ca mănăstirea Frumoasa să-şi recapete nobleţea de altă dată, iar numele acestei mănăstiri „Frumoasa”, să fie cunoscut departe peste hotarele Republicii Moldova. Mai puţini însă cunosc, că de câteva luni aţi fost numit prin decret eparhial stareţ la mănăstirea Hîrjauca, veche vatră monahală situată în codrii Basarabiei nu departe de orăşelul Călăraşi.Preacuvioase părinte Arhimandrit, când a avut loc venirea sfinţiei voastre la Hîrjauca şi în ce stare aţi găsit această veche aşezare monahală?
Pentru prima dată am vizitat mănăstirea Hîrjauca în anul 1994, cînd împreună cu alți părinți de la Noul Neamț, mănăstirea mea de metanie, am cîntat slujba de sfințire a bisericii Înălțării Domnului din această mănăstire. Mai tîrziu, în octombrie 2002, am mai făcut un pelerinaj la Hîrjauca, urmare numirii mele în ascultarea de stareț al mănăstirii Frumoasa. Venirea mea la Hîrjauca, deja în calitate de stareț s-a făcut la 20 martie curent, conform decretului din 19.03.11, semnat de Prea Sfinția Sa PS Petru, episcop de Ungheni și Nisporeni. Venit la Hîrjauca am găsit mănăstirea apoape pustie, cu doar 3 frați, fără slujbă zilnică la biserică și cu un car de probleme de ordin administrativ și gospodăresc. Trebuie să specific, că numirea mea în stăreția acestei sfinte mănăstiri a fost motivată de unele încălcări statutare comise de predecesorul meu în această slujire.
Preacuvioase părinte, care au fost primii paşi de consolidare a mănăstirii pe care i-aţi interprins în primele zile de aflare la Hîrjauca?
Desigur pentru început, cu binecuvîntarea Prea Sfințitului episcop Petru, am stabilit un program zilnic de rugăciune la biserică, fără de care o mănăstire nu-și poate avea rostul. Slujirea zilnică a Sfintei Liturghii este temelia pe care monahii cu mod de viață chinovial își zidesc mîntuirea. Cu mine împreună au mai venit în mănăstire alți 3 frați, care deși cu insuficiente abilități corale, totuși mă ajută zi de zi în înplinirea acestei binecuvîntări arhierești și norme statutare. În mare parte atenția noastră a fost îndreptată spre organizarea vieții interne, așa după cum prevede regula monahală a vieții de obște, precum și spre chivernisirea celor gospodărești.
Preacuvioase părinte, vă rog să ne spuneţi, ce proiecte şi lucrări doriţi să realizaţi în viitorul apropiat la mănăstirea Hîrjauca şi care dintre ele vor avea o prioritate mai mare?
La moment mănăstirea Hîrjauca se confruntă cu grave probleme de ordin cadastral. Din acest punct de vedere Hîrjauca pare a fi unica mănăstire din Moldova căreia nici pînă în prezent nu i-au fost retrocedate bunurile imobile, mare parte din ele, precum și terenurile din jurul mănăstirii, fiind vîndute de către administrația publică locală către persoane din afara mănăstirii. Urmare acestei împărțiri frauduloase a caselor și pămînturilor mănăstirești, această veche și frumoasă vatră monahală, pe timpuri reședință de vară a episcopilor și mitropoliților din Chișinău, a ajuns să fie împînzită din toate părțile de mireni, lipsită de cea mai elementară zonă de protecție, așa după cum se cuvine unui monument de valoare națională și nu numai. Desigur, în aceste circumstanțe deloc ușoare, mănăstirea nicidecum nu-și propune exproprierea celor care de-a lungul timpului, cu buna sau rea voință au ajuns să locuiască în vechile hotare ale mănăstirii, convețuirea în bună vecinătate și înțelegere fiind o proritate a relațiilor noastre cu cei din jur, dar nicidecum în detrementul acestui sfînt locaș, care pînă astăzi încă mai poartă pe chipul său însemnele batjocurei din vremurile de grea amintire a ateismului combatant.
Părinte Arhimandrit, cunoaştem că aţi stat la bazele înfiinţării primei şcoli teologice de iconografie şi mozaic din Republica Moldova. Vă rugăm să ne povestiţi pe scurt din istoria acestei instituţii de învăţământ teologic.
Școala de Iconografie își are începutul în cele patru ediții ale taberei de vară pentru copiii din familii cu posibilități reduse, care a avut loc la mănăstirea Frumoasa în anii 2005-2008. Obișnuiam să găzduim în perioada vacanței copii cu vîrsta între 12-15 ani, care timp de două săptămîni erau oaspeții noștri. Pe lîngă rugăciunea de la biserică și alte ocupații, copiii din tabără, sub îndrumarea profesorilor, deprindeau măiestria artelor populare, inclusiv și pictura pe sticlă. Așa s-a întîmplat că la a treia ediție majoritatea copiilor au ales drept ocupație anume icoana pe sticlă și prin asta noi, organizatorii, am descoprit talente tinere, cărora li s-a propus un curs mai aprofundat de studiu în domeniul iconografiei. În toamna anului 2008, cu binecuvîntarea IPS Vladimir, mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove s-au pus bazele Școlii Teologice de Iconografie și Mozaic „Sf. Ioan Damaschin”, ca filială a Seminarului Teologic Ortodox „Sfinții Trei Ierarhi” din Chișinău. În acest an, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut deja prima promoție, în număr de 9 absolvenți, dintre care 3 vor primi în timpul apropiat brevet de iconar. Odată cu transferarea mea la Hîrjauca, și pentru faptul că în ultimii doi ani solicitanții pentru studii sînt preponderent băieți, sediul școlii a fost transferat la mănăstirea Hîrjauca.
Părinte Arhimandrit, în ziua de astăzi s-a format o aşa numită modă de a merge în pelerinaje la mănăstiri, puţini însă cunosc adevăratul rost al plerinajului creştin. În acest sens vă rugăm să explicaţi creştinilor care au de gând să se pornească în pelerinaj, care este scopul şi sensul adevărat al pelerinajului?
Pelerinajul înseamnă în primul rînd un drum făcut spre locurile sfinte cu scop de închinare. Este adevărat că astăzi puțini dintre credincioșii noștri înțeleg sensul adevărat al pelerinajului. De obicei oamenii vizitează mănăstirile din două pricini: cu văzutul și pentru comandarea slujbelor. De cele mai multe ori aceste două motive sînt indinspensabile, iar participarea la slujbele mănăstirești ocazională, nefiind scopul vizitei. Or, pelerinaj înseamnă neapărat participarea la slujbele mănăstirești și primirea Tainelor de la părinții monahi. Iată de ce astăzi putem spune că în mănăstiri aproape că nu avem pelerini, iar vechea tradiție a pelerinajului tot mai mult și mai mult este marginalizată de acest fenomen de gură cască, cu nume straniu de „turism religios”, cînd mănăstirile noastre sînt inundate de grupuri de copiii neastîmpărați care se bagă peste tot pentru a imortaliza o poză, de tineri care își dau săruturi pe băncile din mănăstire, de femei aproape goale și de bărbați care își alungă stresul cu o țigară trasă în poartă mănăstirii. Și totuși, ne bucurăm de orice om care ne pășește pragul, încercăm să-l ascultăm, să-l sfătuim, să-i arătăm dragostea noastră, așa încît nimenea să nu-și piardă folosul unui drum făcut spre Casa Domnului.
Părinte, este cunoscut faptul că una dintre primele pagini de spiritualitate creştină ortodoxă care a apărut în internetul autohton şi care a apărut din iniţiativa şi cu purtarea de grijă a sfinţiei voastre, a fost pagina mănăstirii Frumoasa www.frumoasa.md. Odată venit la Hîrjauca una dintre priorităţi a fost ca şi a această mănăstire să-şi aibă cartea sa de vizită în internet şi anume pagina www.hirjauca.md. Cum vedeţi din punctul de vedere a sfinţiei voastre, care ar trebui să fie relaţia creştinului cu internetul?
Lansarea acestei pagini electronice urmărește drept scop promovarea imaginii mănăstirii noastre în lumea mediatică, în special cea electronică. Acest lucru nicidecum nu contravine normelor religioase, ba dimpotrivă, reflectă dorința Bisericii Creștine de a descoperi la toată suflarea lumea lui Dumnezeu. Și dacă astăzi tehnologiile informaționale sunt o provocare pentru societate, Biserica, iar în cazul nostru mănăstirea Hîrjauca, nu-și poate permite să lase fără atenție omul secolului XXI, care nu-și poate închipui o zi trăită fără internet. Prezența noastră în această rețea vine din grija părintească făță de omul învolburat de deșertăciunile și tentațiile lumii și este o oportunitate a zilei de astăzi. Cît despre relația creștinului cu internetul, răspunsul este unul valabil pentru toate ocupațiile omului: 1. Nimic nu trebuie să ne stăpînească, și 2. Să-I cerem lui Dumnezeu puterea de a ști să alegem binele și să fugim de rău. Aduc mulțumire lui Dumnezeu și persoanelor implicate în acest proiect, că la împlinirea celor 100 zile de la numirea mea în stăreția mănăstirii Hîrjauca am reușit să lansăm această pagină electronică.
Vă mulţumim şi vă dorim ca Bunul Dumnezeu să vă întărească pentru viitoarele lucrări pe care doriţi să le înfăptuiţi!
Vă mulțumesc și eu pentru gîndul bun! Fie ca prezența mănăstirii noastre în internet să fie de folos celor care vor să-și cunoască mai bine credința și trecutul.
                                                                                             Sursa : www.hirjauca.md

Niciun comentariu:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”