joi, 20 august 2009

Parabolă

Am avut un vis în noaptea de ...
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu păşea alături de mine,
paşii ni se împrimau pe nisip, lăsînd o urmă dublă : una era a mea,
cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezentau o zi din viaţa mea ... M-am oprit ca să privesc în urmă şi am revăzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare. Dar am observat că în unele locuri , în loc de două urme. nu mai era decît una singură ...
Am revăzut filmul vieţii mele ... Ce surpriză !
Locurile în care nu se vedea decît o singură urmă corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele: zile de nelinişte şi de rea-voinţă, zile de egoism sau de proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat, zile în care eu fusesem de nesuportat...
Şi atunci, întorcîndu-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez: ,,Totuşi ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele vieţii noastre ! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea ? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele cînd aveam cea mai mare nevoie de susţinerea Ta?...
Iar Domnul mi-a răspuns : ,, Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut decît o singură urmă de paşi pe nisip, sunt zilele în care te-am purtat pe braţe..."

Niciun comentariu:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”