Se afișează postările cu eticheta ortodocsi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ortodocsi. Afișați toate postările

joi, 14 octombrie 2010

Acoperamantul Maicii Domnului



În această zi de 14 octombrie prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
Trebuie să ştim că acest praznic a început a se prăznui pentru o pricină ca aceasta: în zilele împăratului Leon cel Înţelept în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în sfânta biserică Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, şi mulţimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie, şi au văzut pe Împărăteasa cerului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinţă graiuri ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile". ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând: "Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău". Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro

duminică, 1 august 2010

De la Mine a fost aceasta !

Te-ai gîndit tu oare vreo dată, că tot ce te priveşte pe tine, mă priveşte şi pe Mine?
Deoarece, ceea ce te priveşte pe tine, nu este trecut de vederea ochiului Meu. Tu eşti scump şi de mult preţ înaintea ochilor Mei şi Eu te-am iubit, deoarece vreau mult ca să te educ pe tine.
Deci, cînd ispitele se răscoală asupra ta şi vrăjmaşul vine ca un rîu, Eu vreau, ca tu să ştii că – De la mine a fost aceasta.
Să ştii şi aceea, că neputinţa ta are nevoie de puterea Mea şi siguranţa ta constă în faptul, ca să-Mi dai voie Mie să mă lupt pentru tine.
Şi de te afli tu în împrejurări grele sau între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă ceea ce-ţi place sau care te îndepărtează de ei, să ştii că – De la Mine a fost aceasta.
Eu sînt Dumnezeul tău şi în mîinile Mele sînt toate. Tu nu întîmplător te afli la locul dat, acesta-i anume acel loc, pe care Eu ţi l-am pregătit.
N-ai cerut tu oare ca Eu să te învăţ smerenia? Deci, iată, Eu te-am aşezat întocmai în acea împrejurare, în acea şcoală, unde se învaţă această lecţie. Ceea ce se întîmplă cu tine şi toţi cei ce locuiesc împreună cu tine, împlinesc doar voia Mea.
Dacă duci lipsă de bani şi-ţi vine greu să te descurci, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Întrucît cele ce-ţi sînt spre trebuinţă se află în mîinile Mele, Eu vreau ca tu să alergi la Mine şi să depinzi de Mine. Bogăţiile Mele sînt nesecate. Eu vreau să te convingi că Eu sînt credincios făgăduinţelor Mele. Ca nu cumva să ţi se spună în nevoinţa ta: „N-ai crezut tu Domnului Dumnezeului tău”.
De retrăieşti o noapte plină de scîrbe sau eşti despărţit de cei apropiaţi şi scumpi inimii tale, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Eu sînt Cel ce bărbăteşte am înfruntat scîrba şi durerea şi de aceea am îngăduit aceasta ca tu, venind la Mine, să găseşti o mîngîiere veşnică.
Te-ai înşelat tu oare în credincioşia prietenului tău sau în cel, căruia i-ai deschis inima ta, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Eu am îngăduit acestei dezamăgiri să te atingă, pentru ca tu să înţelegi, că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Eu vreau ca tu totul să-mi aduci şi să-mi spui Mie.
Te-a vorbit cineva de rău, lasă aceasta în seama Mea şi alipeşte-te de Mine cu sufletul tău, ca Eu să devin adăpostul tău şi tu să te poţi ascunde sub el, de certarea celor fără de Dumnezeu.
S-au risipit planurile tale, ai căzut cu duhul şi ai obosit, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Tu ţi-ai făcut planurile tale şi le-ai adus înaintea Mea, ca Eu să le binecuvîntez. Dar Eu vreau ca tu să Mă laşi pe Mine să conduc cu toate împrejurările vieţii tale şi atunci toată răspunderea va fi a Mea, căci e prea grea pentru tine această povară şi tu unul nu vei putea să te isprăveşti cu ea, întrucît tu eşti doar o unealtă şi nu te vei descurca singur.
Ai fost cercetat pe neaşteptate de nişte nereuşite din viaţa ta şi întristarea a cuprins inima ta, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Ele se întîmplă deoarece Eu vreau ca inima şi sufletul tău să ardă întotdeauna înaintea ochilor Mei şi să învingă cu puterea numelui Meu toată împuţinarea sufletului tău.
Demult timp nu primeşti nici o veste de la apropiaţii şi îndrăgiţii tăi oameni şi din cauza slăbiciunii tale sufleteşti cazi în deznădejde şi cîrteşti, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Deoarece, prin această ispitire a duhului tău, Eu cercetez tăria credinţei tale în făgăduinţa de neschimbat şi puterea rugăciunii tale înflăcărate pentru apropiaţi. Deoarece nu tu oare i-ai încredinţat pe ei Acoperămîntului Preacuratei Maicii Mele sau nu ai lăsat tu oare grija pentru ei pe seama dragostei Mele atotţiitoare?
De te-a cercetat o boală grea, vremelnică sau de netămăduit, care te-a ţintuit la pat, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Căci Eu vreau să Mă cunoşti pe Mine mai adînc în neputinţele tale cele trupeşti şi să nu cîrteşti pentru aceste ispite trimise ţie, şi să nu te sileşti să pătrunzi în planurile Mele de mîntuire, prin diferite căi, a sufletelor omeneşti, ci fără cîrtire şi cu supunere să-ţi pleci grumazul tău sub bunătatea Mea către tine.
Te-ai gîndit să faci ceva deosebit pentru Mine şi în loc de aceasta ai căzut pe patul bolii şi neputinţei, să ştii că – De la Mine a fost aceasta. Pentru că atunci tu ai fi fost afundat în lucrurile tale şi Eu n-aş fi putut să-ţi atrag gîndurile tale către Mine, dar Eu vreau ca să te învăţ cea mai adîncă gîndire, dintre care una-i că tu te afli în slujba Mea. Eu vreau să te învăţ să recunoşti că tu eşti NIMIC. Doar cîţiva din slujitorii mei, fiind înstrăinaţi de această viaţă pămîntească, au putut să se înveţe să mînuiască arma rugăciunii neîncetate.
De eşti chemat pe neaşteptate să ocupi un post greu şi de răspundere, mergi, punîndu-ţi nădejdea în Mine. Eu îţi încredinţez ţie aceste greutăţi deoarece pentru aceasta te binecuvîntează pe tine Domnul Dumnezeul tău în toate faptele tale, în toate căile tale, în tot ce se va face de mîinile tale. În acea zi dau în mîinile tale acel vas cu untdelemn sfinţit. Foloseşte-te de el liber, copilul Meu. Fiecare greutate ce apare, tot cuvîntul ce te întristează, toată piedica în lucrul tău, care ar putea să-ţi aducă simţămîntul necazului şi al dezamăgirii, fiecare descoperire a neputinţei şi slăbiciunii tale, lasă să fie unse cu acest untdelemn – De la Mine a fost aceasta.
Ţine minte că toată piedica este doar o învăţătură Dumnezeiască şi de aceea pune în inima ta cuvintele care Eu ţi le-am spus în această zi – De la Mine a fost aceasta.
Păzeşte-le. Să ştii şi să ţii minte totdeauna că orice ascuţiş se va toci cînd tu te vei învăţa să mă vezi pe Mine întru toate. Totul este trimis de către Mine pentru desăvîrşirea sufletului tău – De la Mine a fost aceasta.
Acest text reflectă o taină a rugăciunii profunde, taină, care se descoperă în convorbirea lui Dumnezeu cu sufletul omului. Părintele Serafim l-a adresat unui fiu duhovnicesc, episcop, aflat în detenţie.
Din moştenirea duhovnicească a părintelui schimnic Serafim de Vîriţa    
   Sursa: www.logos.md

duminică, 2 mai 2010

,,Rugaciune" de Octavian Goga

Rugăciune, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios,stăpîne,
În faţa strălucirii tale .
În drum mi se desfac prăpastii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Părinte, -orînduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne ,văzul meu îndreaptă.

Dumnezeu versus stiinta, foarte interesant !

Dumnezeu versus stiinta
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
        Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare. 

Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta
Dumnezeu e bun.
Desigur, Dumnezeu e bun.
 E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator.
 Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu… Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace. Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? Pai…, da, spune studentul
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da
Deci cine a creat raul?
 Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
Da
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
 Cine le-a creat?Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
 Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
Nu, dle, nu l-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. Da, credinta,
 repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?

Da
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau materie sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.  Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza
.
 Gresite?
Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.  Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste
electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.  Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? (Clasa izbucneste in ras.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul,
dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde
.Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
 sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Acestemanifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din
 inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein. Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Hristos a Înviat ! George Cosbuc - La Pasti


George Cosbuc - La Pasti

Prin pomi e ciripit si cant,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare
E pace-n cer si pe pamant.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti din vale
Si doi de se-ntalnesc in cale
Isi zic: Hristos a inviat!
Si rade-atata sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Si-un vant de-abia clatinitor
Sopteste din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Si pomii fruntile-si scoboara
Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E liniste. Si din altar
Cantarea-n stihuri repetate
Departe pana-n vai strabate
Si clopotele canta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rad a drag si plang a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelasi gand, din cer adus:
In fapta noastra ni e soartea
Si viata este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Batrani cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cate-o batrana
Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu stiu ca si-n aceste zile
Tu plangi pe-al tau copil dorit!
La zambet cerul azi ne cheama

Sunt Pastile! Nu plange, mama!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos !



Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria mîntuirii noastre, care ne-a adus posibilitatea mîntuirii şi care stă la temelia credinţei şi a Bisericii Crestine

Numim această sărbătoare 'Paşti' după cuvîntul grecesc care înseamnă'trecere', fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea,dintru nefiinţă întru fiinţă. Fără Învierea lui Hristos lumea ar fi azi încătoată păgînă, Biserica nu s-ar fi întemeiat, crestinismul nu s-ar fi răspînditşi n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos numele Mîntuitorului s-ar fi uitat de atunci, învăţătura Lui s-ar fi pierdut, iar mîntuirea oamenilor s arfi pierdut si ea.

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”