,,Rugaciune" de Octavian Goga

Rugăciune, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,

Eu cad neputincios,stăpîne,

În faţa strălucirii tale .

În drum mi se desfac prăpastii,

Şi-n negură se-mbracă zarea,

Părinte, -orînduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri

Eu simt ispitele cum sapă,

Cum vor să-mi tulbure izvorul

Din care sufletul s-adapă.

Din valul lumii lor mă smulge

Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,

În veci spre cei rămaşi în urmă,

Tu, Doamne ,văzul meu îndreaptă.