Poezie crestină

RUGĂCIUNE de Mihai Eminescu

Crãiasã alegându-Te,

Îngenunchem rugându-Te,

Din valul ce ne bântuie,

Înaltã-Te, ne mântuie;

Privirea-Ti adoratã,

Asuprã-ne coboarã,

O, Maicã Preacuratã

Si pururea Fecioarã, Maria.

Rugãmu-ne-ndurãrilor,

Luceafãrului, mãrilor,

Ascultã-a noastre plângeri,

Reginã între îngeri;

Din ceruri lin coboarã,

Luminã dulce, clarã,

O, Maicã Preacuratã

Si pururea Fecioarã, Maria.

 TREI INGERI de Mihai Eminescu

Trei ingeri zboara-n asfintit
Doi tac, si unul a grait:
“ E linistea atat de mare,
Aud cum se deschide-o floare!”
Trei ingeri zboara-n asfintit,
Doi tac, si unul a soptit:
“ E linistea atat de sfanta,
Aud cum stelele isi canta!”
Trei ingeri zboara-n asfintit,
Toti tac, si unul a gandit:
“ Ce zgomote infricosate…
Aud o inima cum bate!…”

 

 

Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare? -

 (I. Tudusciuc)

Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
La petreceri, pe la jocuri, sau la vorba-n drumul mare?
Tu n-auzi un glas prea dulce, tu n-auzi un glas frumos,
Care zice: “Lasa-ti toate si veniti catre Hristos”?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Pe la banca, sau la targuri, sa-ti duci marfa de vanzare?
Tu nu vezi, iubite frate, ca-n zadar te ostenesti,
Si din munca ta, sarmane, mai nimic nu folosesti!
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Sa-ti vezi turma, mieluseii, campul si-a tale ogoare?
Si socoti, iubite frate, ca deacum esti fericit?
Nu crestine, niciodata tu nu vei fi multumit.
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Esti dispus sa mergi prin cranguri, prin paduri la vanatoare?
Insa uiti un lucru frate, uiti ca tu esti invitat,
La un ospat foarte mare si foarte imbelsugat.
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Esti bolnav si-ti cauti leacul la vreo baba-n departare?
Ah! te plang, iubite frate ca satan rau te-a mintit,
Tu nu stii ca Domnul nostru este Doctor iscusit?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Unde ti se indreapta pasii? incotro? pe ce carare?
Spre Altarul cel de slava, spre Altarul cel frumos,
Unde locuieste Domnul, ducele nostru Hristos?
Unde mergi crestine draga, cand e zi de sarbatoare?
Ti-ai pus intrebarea asta, sau stai poate-n nepasare?
Toaca, clopotul cand suna, la Bisericuta sus,
Stii ca sunt solii crestine, ce ne cheama la Iisus?
Vino dar, crestine draga, cand e zi de sarbatoare,
La Biserica, la slujba, vino draga fratioare,
Vino, caci acolo este locul cel mai potrivit,
Unde poti gasi pe Domnul, pe Iisus Cel rastignit.
Vino, vino, frate draga, cand e zi de sarbatoare,
Vin-cu toti ai tai din casa la Locasul de-nchinare,
Vino, vino, iubit frate, vino nu mai zabovi,
Vino, cat mai este vreme, caci ca maine vom muri.

CALUGARUL 

de Arhimandrit Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-i un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume

,
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-i iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-i spui
Ca poate-i un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-i un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intalni
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice i-ai spune si i-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-i schimbi cumva inima

 sa,
Ca el e tot calugar!
De-i vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-i mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul

,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci inca-i tot calugar!
Iar daca va imbatranii
Si-n lume frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!

Călugăr ( Adrian Păunescu) Doamne, fă-mă călugăr Şi cheamă-mă până la tine Să-ţi spun adevarul Despre marele dezastru pământesc. Doamne, fă-mă călugăr. Au fost haituiţi, Au fost ofensaţi, Dar călugării au totuşi O oarecare liberă trecere La vamile cerului. Undeva, la Cheia, Am auzit eu că există O scară de răşină de brad Care ajunge până la tine, Doamne, Lasă-mă să urc şi să-ţi spun. Voi gasi-o chiar dacă Nu e în evidenţa primăriei din Mîneciu O voi gasi-o după miros, După mirosul morţilor După mirosul viilor, După mirosul de tămâie. O voi gasi-o şi voi veni Să-ţi spun ce rău e pe pământ Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate Dreptate a ieşit Atât de zdrobitor victorioasă Încât a devenit idee, Nu mai are nici o realitate. Doamne e nedrept totul, Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene, Ore de clasă nu mai sunt, Bătrânii sunt puşi la zid Sub nişte taloane de pensii Care sunt trase din tunuri Ale binevoinţei generale. În rest muncim până ne cad mâinile din umeri Şi nu mai ştim pentru cine muncim Mai ales că ei ne dau să facem Lucruri pe care tot ei le considera inutile Şi ne reproşează nouă Că facem lucruri inutile. Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă Pe mine, călugărul cel mai limbut, Al mânăstirii tale cu 5 continente. Hai, Doamne, fi bun şi primeşte-mă Că, alttel, dacă întârzii, Nu mai am pe unde urca Vine omenirea flămândă Să mănânce scara de răşină Care duce la tine, Doamne, fă-mă călugăr, Fă-mă şi ascultă-mă La ora când mânăstirea ta Cu 5 continente Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi Instalează ultimele arme În clopotniţă! “Sfanta” blandete de Atanasie, egumen al Sfintei Manastiri Grigoriu - Sfantul Munte Athos O, ce drag si dulce-mi este omul bland si cumpatat! Cand altul m-a impilat la ce bun sa-l fi mustrat? Piere oare-a sa turbare, auzind a mea mustrare? Cand prinde-a se-nversuna, de-as incepe-a-i da raspuns, intr-o clipa, chiar ca el, turbat si eu am ajuns. Insa-n ceasul invrajbirii buzele-mi n-or sa graiasca, ci-astepta-voi, potolit, norii sa se risipeasca. Nedreptatea voi zdobi-o mai apoi, bland, cu rabdare, si-auzi-ma-voi mai bine, neranit de-nversunare. Doamne dã-mi luminã de Gabriela Docan Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai clar Care lucruri zilnic fac eu în zadar, Pasului sopteste-i încotro s-apuce, Încotro sã poarte dulce-amara Cruce. Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai bine Care lucruri zilnic le fac fãrã Tine, În tot ce spun si fac fii prezent mereu, Fãrã Tine Doamne, totul e mai greu. Doamne dã-mi luminã sã vãd mult mai des Ale mele patimi, mult mai grele ce-s Ca ale altora greseli, ce le vãd mai mult, De poruncile Tale învatã-mã s-ascult. Doamne dã-mi luminã rostul sã îl vãd De ce exist în lume, înmultind prãpãd, De rãtãcesc, degrabã întoarce-mã înapoi, Iar eu tot restul vietii Lãuda-Te-voi. Doamne dã-mi luminã sã pot accepta Tot ce mi se-ntâmplã din dorinta Ta, Învatã-mã sã cad fãrã sã pierd devreme, Nãdejdea-n mila Ta, care multe geme.