Biografia egumenului Heraclie (Flocea)

În istoria Bisericii Ortodoxe din Moldova au fost multe personalitãţi remarcabile. O astfel de personalitate a fost şi egumenul Heraclie (Flocea). Pãrintele Heraclie sa născut în anul 1893, în satul Pojorîta în România într-o familie profund ortodoxã. La botez l-au numit Ioan. Din fragedã copilărie el se deosebea foarte mult de semenii sãi. Dupã absolvirea şcolii primare, el s-a cerut ca ascultãtor la mănăstire. Stareţul, văzându-l atît de tînãr, l-a trimis acasă. Ideea de a deveni cãlugãr niciodatã nu l-a părăsit pe Ioan. El a crezut şi a sperat ca va veni vremea, şi va deveni călugăr.

În timpul primului război mondial, Ioan a fost luat pe front şi a slujit în armata austro-ungară. Din acest război i-a rãmas o cicatrice pe corp. Odată, în timpul unei bătălii, pe neaşteptate, a gãsit în tranşee o icoana a Sfantului Nicolae, şi o lumanare aprinsa. În acel moment dificil, el şi-a amintit de anii adolescenţei şi şi-a fãgãduit că, dacă va rãmîne în viaţă, după război numaidecît va pleca la o mãnãstire. Întorcîndu-se acasă, el se duce imediat la ascultare la manastirea Hîrbovãţ. În acest timp, el avea deja 26 de ani. În 1920, el a fost cãlugãrit cu numele Heraclie. În 1925, hirotonit diacon, iar in 1927 ieromonah de Mitropolitul Gurie de Chişinău. În manastire a fost implicat în diferite lucrări. După hirotonire a servit ca blagocin al mănăstirii.

În 1926 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1930. În timpul studiilor , el face două excursii de pelerinaj la locurile sfinte din Ierusalim şi sfântul Munte Athos. Aceste călătorii i-au lăsat o mulţime de amintiri placute pentru tot restul vieţii. Despre aceasta, el le spunea oamenilor care veneau la el în predicile sale minunate.

După absolvire, în 1933, Mitropolitul Gurie l-a ridicat pe ieromonahul Heraclie la rangul de egumen. Pe parcursul acestor ani el a predicat mult. Pentru o lungă perioadă de timp, el a condus un grup de preoţi, care însoţeau prin localitãtile Moldovei Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovãţ. În Manastirea Hîrbovãţ egumenul Heraclie se ocupa cu tipãriritul. El scria predicile sale remarcabile. Dar el a fost calomniat, în 1945 a cãzut sub acuzaţie pe articolul 58, punctul 10, partea 2. Sentinţa a fost foarte durã. Pentru propaganda religioasa i-au dat 8 ani de închisoare. Împreună cu Părintele Axentie (Munteanu), guvernator al mănăstirii Noul-Neamţ, precum şi un alt proeminent slujitor al mănăstirii Noul- Neamţ, ieroshimonahul Selafiil (Chiperi), el şi ceilalţi preoţi proeminenţi  şi înflăcăraţi ai eparhiei Moldoveneşti-Chişinãuene au fost aruncaţi în închisoare.1).

În închisoare, el nu putea îndeplini lucrãrile cu care era însãrcinat fiindcã era sleit de puteri , şi i s-au mai făcut simţite şi rănile vechi. Pentru aceasta el era pedepsit. Dar sfîntul egumen rãbda toate acestea şi se ruga, cu încredere în Dumnezeu. El credea că Domnul îl va elibera de toate mizeriile şi îl va întoarce înapoi la una din mănăstiri. Şi rugăciunea lui a fost auzitã. După moartea lui Stalin sa întors în Moldova şi a intrat la mănăstirea Ţigãneşti, unde, ca de obicei, predica foarte mult. În această mănăstire a servit ca trezorier. De asemenea, timp de câţiva ani el a însoţit Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovãţ prin oraşele şi satele din Moldova.

După închiderea acestei mănăstiri în 1959, egumenul Heraclie a trecut la mănăstirea Noul-Neamţ. La mănăstirea Noul-Neamţ a predicat foarte mult. Şi acolo a fost singurul om care a vorbit cuvinte şi discursuri la cele Doisprezece şi marile sărbători. Era un stuart şi ghid al mănăstirii. La maşina de tapat el a tipãrit o carte de rugaciuni. El a iubit mănăstirea de la Chiţcani mai mult ca pe oricare alta. După închiderea mãnãstirii el nu a vrut să plece nicãieri, dar a ramas în apropierea mănăstirii, la un locuitor cunoscut al satului Şevcenco I.N.

Egumenul Heraclie ştia la perfecţie limbile: română, rusă, turcă şi germană. În urma lui au rãmas următoarele lucrări, publicate în limba moldovenească editate la tipografia eparhialã din Chişinău:

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovãţ.

Desprea demnitatea creştinismului şi nevrednicia creştinilor.

Pe drumul spre Ierusalim.

Inima ortodoxiei.

Biserica şi împărăţia lui Dumnezeu. (Lucrarea este scrisã împreunã cu ieromonahul Vasile).

Prospectul misionarului

Tălmăcire. Evanghelia. ( Traducerea lui Gladkov).

Неопалимая купина (Traducere de protopop. Bulgakov).

Împotriva ocultismului.

Под смоквами Вифании

Mozaicã literarã

Perle.

Pastorală. (Traducerea articolului mitropolitului Anastasie (Gribanovsky).

După închiderea mănăstirii Noul-Neamţ viaţa era foarte dificilã. Nu era de mîncare. El trăia într-o casă mică separată. El a luat asupra sa fapte mari: 40 de zile nu a mâncat nimic, iar după puţin timp, din nou, a repetat aceastã faptã. Tot timpul, cît a trăit în apropierea mănăstirii, în oraşul Tiraspol a mers numai pe jos. El a murit în iulie 1964. Serviciul de înmormântare a avut loc, dupã cum scrie prietenul lui arhimandritul Varlaam (Chiriţă) « într-o camerã micã fiindcã stareţul era laş şi nu a riscat sã-i citeascã egumenului serviciu de înmormântare în curte » 1). În ultimul drum l-au petrecut numeroşi credincioşi care îl ştiau bine şi îl preţuiau pe pãrintele Heraclie. El este înmormântat în cimitirul din satul Chiţcani.

Odatã cu trecerea timpului, locul unde acest eminent, a fost inmormîntat, a fost uitat. De cãutarea mormîntului lui s-au ocupat diferite persoane. După o lungă căutare, a fost descoperit mormântul său. Îmi aduc aminte, ce mult m-am bucurat când am văzut crucea, pe care erau vizibile următoarele litere: "Irak ... Cea ...". Înţelegeam perfect că i sa găsit locul de veci. Curând mănăstirea Noul-Neamţ i-a fãcut o cruce nouă şi o placã. Crucea, după serviciu memorial a fost instalatã pe mormânt. Iar pe placa este scris: "Stareţul Heraclie (Flocea) - slujitor al mãnãstirii Noul-Neamţ, un teolog proeminent, predicãtor şi scriitor bisericesc".

Manastirea face periodic servicii funerare la mormântul său. Eu cred că va veni ziua când rămăşiţele sale vor fi transferate în mãnãstirea Noul- Neamţ. Iar cu timpul egumenul Heraclie va fi canonizat ca un duhovnic.

Până acum, mai sunt în viaţă oameni care l-au cunoscut pe egumenul Heraclie. Ei toţi vorbesc despre el cã era un adevat pãrinte, care este mereu gata să-şi dea viaţa pentru semenii sãi. Pe pãrintele Heraclie îl ţin minte oamenii pentru predicile lui pasionate şi sfaturile înţelepte pe care le dãdea tuturor celor ce veneau la el. Duhovnicul nostru era iubit de mulţi pentru credinta sa vie pe care o avea. Astfel a fost egumenul Heraclie - unul dintre oamenii proeminenţi ai mănăstirii Noul-Neamţ şi « Atotlãudatul Apostolul al pãmîntului moldovenesc » - cum spunea adesea despre el arhimandritul Varlaam (Chiriţă).

Surse:

1). Istoria Manastirii Inaltarea Domnului Noul-Neamţ de la Chiţcani. Mănăstirea Noul-Neamţ, 2004.

2). TSGA RM 3046, 1, D. 130, pp.. 76.

 Egumenul Irineu (Tafunea), candidat în Teologie