"...Găseam la Frumoasa sufletul curat al Ţării. Îl găseam neintinat, moldovenesc, ca pînă la 1812, armonizat cu cel piezagiu unic aşa de distins, aşa de pătrunzător, plin de durerile şi amintirile trecutului. Cel ce se simte al Moldovei e ca un arbore care suge seva pămîntului şi lumina soarelui. Aveam la Frumoasa senzaţia că făceam parte şi eu ca şi oamenii, ca şi tot ce mă înconjoara din natura, din lumina, din pamîntul morţilor către care mă voi întoarce..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu