Sărbătoarea şi Bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos la Mănăstirea Vatopedu de pe Sfîntul Munte Athos

              Anul acesta Maica Domnului mi-a ajutat mult, am avut ocazia să vizitez Sfînta Mănăstire Vatopedu de pe Sfîntul Munte Athos, această mănăstire m-a impresionat cel mai mult, o mănăstire deosebită ce este condusă de Egumenul Efrem cu mare dragoste şi credinţă. Aici am simţit o dragoste deosebită care predomină între fraţii mănăstirii şi cu care se împart cu fiecare pelerin ce vizitează Sfînta Mănăstire. Aici am revăzut şi un călugăr din  Moldova, pe care m-am bucurat mult să îl văd aici. Cu adevărat Preasfînta Născătoare de Dumnezeu are grijă de acest Sfînt Locaş. Sunt multe de spus despre această mănăstire, mă bucur că există astfel de mănăstiri. Cred că fraţii de pe Sfîntul Munte şi din această Sfîntă Mănăstire Vatopedu nu vor uita să se roage pentru noi şi pentru mine păcătosul.

CĂLUGĂRUL

,,CĂLUGĂRUL"

 de Arhimandrit Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,

De vei vedea un călător

Cu hainele cernite, singurel
Descult, flămînd
Şi însetat
Te rog să ai milă de el
Că poate-i un călugăr!
De întînleşti la vre-o răscruce
Un om străin, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva în lume…
De-l vezi mereu
Oftînd din greu
Să nu-l întrebi atunci de nume,
Că poate-i un călugăr!
De vei vedea trecînd prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traistă goală în mîna lui
Te rog acum
Să-i ieşi în drum
Şi un cuvînt mai bun să-i spui
Că poate-i un călugăr!
Sau cînd e frig şi plouă afară
De vei vedea că asteapta-n gară
Un călator înfrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist şi-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea în multe rînduri
Un om la muncă stînd pe gînduri
Privind cu ochi-n depărtare,
Mereu tăcut Şi abătut
Nu-l întreba ce cată-n zare,
Ca poate-i un călugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, dacă tu vei întalni
Un om in lume fără rost
Ce plînge-ades
Neînţeles .
Să ştii iubitul meu c-a fost
În viaţa lui călugăr
C-acela care a trăit
Şi-n mănăstire-a-mbătrînit,
Orice i-ai spune şi i-ai da
Să nu socoti
Că o să poti
Să-i schimbi cumva inima sa,
Că el e tot călugar!
De-i vei cînta de bucurie
De asta el nu vrea să ştie
De jale de îi vei cînta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plîngînd încet va suspina
Cu lacrimi de călugar!
Deci nu căta să-i mîngîi plînsul,
Ci roagă-te şi tu cu dînsul,
Căci el de-atîta pribegie,
De toţi uitat
Şi-ndepărtat
Va suspina după pustie
Căci este tot călugar!
Iar dacă lumea-l va-nşela,
Tu frate nu te bucura,
Nici să vorbeşti de el oricui,
Căci el oricînd
Mustrat de gînd,
Se va scula din calea lui
Căci încă-i tot călugar!
Iar dacă va îmbătrîni
Şi-n lume frate, va muri,
Să-l pui atunci într-un mormînt,
Şi nimănui
Să nu mai spui
Că sub acest străin pămînt
Se află un călugăr!

,,CĂLUGĂRUL" de Arhimandrit Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,

De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-i un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-i iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-i spui
Ca poate-i un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-i un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intalni
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice i-ai spune si i-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-i schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-i vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-i mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci inca-i tot calugar!
Iar daca va imbatranii
Si-n lume frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!