Nu cunoaştem judecăţile Domnului, El pe toate le face spre folos. Noi suntem legaţi de bunurile pământeşti, iar El vrea să ni le dăruiască pe cele viitoare prin puţinele boli de aici. (Cuviosul Macarie, 24,Vol.1,pp.238-239)
Suferinţa trupească foloseşte la tămăduirea sufletului ; nu ne putem lăuda că nu suntem bolnavi. Slavă şi mulţumire Domnului, Care ne tămăduieşte cu îndreptări amare!
( Cuviosul Macarie 24, vol 2, p.15 )
Faptul că trupul este bolnăvicios înseamnă curăţirea sufletului de înclinaţiile păcătoase.
( Cuviosul Macarie 24, vol 1, p.668 )
Dacă suferă trupul, suferă şi sufletul, iar dacă sufletul ar fi fost întărit, prin credinţă atunci şi trupul ar fi putut primi întărire prin pacea duhului; duhul tulburat are influenţă şi asupra structurii trupeşti înmulţind boala. ( Cuviosul Macarie 24, vol 1, p.363 )
Iar dacă vindecarea întârzie, Sf. Varsanufie sfătuieşte: Fiţi atenţi la capătul răbdării, nu disperaţi, nu descurajaţi: Căci Dumnezeu este aproape, El care zice: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Din punct de vedere duhovnicesc, poate fi mai profitabil pentru bolnav să nu primească de la Dumnezeu o vindecare imediată. Iar când trebuie să suferim asalturile bolii, Apostolul a zis: „Când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Cor. 12:10).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu