Să-l ajutăm pe Eugen!!!

 Frați și Surori creștini Să-l ajutăm pe Eugen!!!

Postul să ne fie un prilej pentru fapte bune!!!

Vă scriu în speranţa că mă veţi susţine. Mă numesc Brad Eugeniu şi sunt locuitor al oraşului Chişinău. Istoria mea a început acum 28 de ani, atunci când m-am născut… Sufăr de o boală genetică a pielii, extrem de rară şi deosebit de grea, care se numeşte epidermoliză buloasă sau altfel numită “boala fluturaşului”.

Denumirea e frumoasă, dar boala e foarte dureroasă şi grea. Pielea e foarte sensibilă şi subţire, la orice lovitură plesneşte ori se umple cu bule de sânge ori cu lichid, mai apoi apar răni, care durează ani de zile. Mucoasa gurii la fel e traumatizată, dinţi aproape că nu am, am vărsături de sânge şi cel mai grav e că nu pot respira (din cauza contractării nasului). Tot corpul e pielea şi osul, tălpile sunt slab dezvoltate; un picior s-a scurtat cu timpul. Degetele s-au contractat, am un singur rinichi, iar cu anii boala progresează. Din cauza rănilor îmi este foarte greu să respir. Din păcate, noi ne tratăm singuri cu ce putem, în lipsa personalului adecvat care să-mi monitorizeze boala. Am nevoie de tratament costisitor zilnic, de unguente pentru prelucrarea pielii, materiale de pansament care la noi în ţară nu le avem şi pe care cu greu ne permitem să le procurăm. Sunt conştient că boala nu se tratează, dar există totuşi o speranţă în Germania, oraşul Freiburg, unde este o clinică universitară specializată pe bolnavi cu epidermoliză buloasă. Cunosc bolnavi cu o situație similară ca a mea, care, ajungând acolo, şi-au tratat esofagul, ochii, au fost învăţaţi cum să-şi îngrijească şi să-şi trateze corect pielea, să stopeze boala, ca să nu ajungă la consecințe mai grave şi să poată trăi fără dureri. Mi-aş dori mult să ajung şi eu acolo, pentru a primi o consultație şi a-mi îmbunătăţi situația. Am luat legătura cu medicii din clinică şi sunt disponibili de a mă programa, însă pentru aceasta am nevoie de o sumă de 20.000 euro, dintre care 12.000 euro deja i-am colectat şi mai am nevoie încă de 8.000 euro. Deja am şi programarea planificată pe 20 martie. Mulţumesc anticipat, sper la un răspuns pozitiv!

Telefoane de contact: (0-22) 468-068, 0-79192688, 0-69291843

BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” S.A., MOBBMD22
cod IDNO: 2001002663217
cont în EUR: 2259710SV47915907100
cont în USD: 2259710SV47915747100
cont în MDL: 2259710SV47916037100
BRAD EUGENIU

sursa: www.ortodoxia.md

Guvernul britanic interzice cruciuliţa la serviciu

În Europa occidentală a corectitudinii politice, este tot mai greu să fii creştin. În comunism, dacă purtai la gât cruciuliţă, în cel mai rău caz erai mustrat. În Marea Britanie a anului 2012, eşti concediat
      Avocaţii guvernului de la Londra vor cere judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să respingă acţiunile celor care au fost concediaţi pentru că au refuzat să renunţe la simbolurile lor religioase în timpul programului.Ministerul britanic al Egalităţilor a cerut avocaţilor guvernului să se opună dreptului angajaţilor creştini de a purta cruciuliţă.

Acest fapt plasează pentru a doua oară coaliţia pretins de dreapta a lui David Cameron pe poziţii contrare celor ale Bisericilor Anglicană şi Romano-Catolică, după conflictul pe marginea căsătoriile între persoane de acelaşi sex, constată Daily Mail.

     CEDO va lua în discuţie în această primăvară cazurile Nadia Eweida şi Shirley Chaplin. Prima, fost funcţionar al British Airways la check-in, a fost concediată în 2006, după ce a refuzat să renunţe la cruciuliţa de la gât în timpul programului.

British Airways a lăsat-o mai moale, după ce cazul a provocat un imens scandal, dar Nadia Eweida,de 58 de ani, a continuat lupta pentru a restaura dreptul creştinilor de a purta simboluri religioase. Un drept care, spune ea, este acordat fără discuţii celor de alte credinţe.

Un caz asemănător este cel al lui Shirley Chaplin , o asistentă medicală de 56 de ani, căreia i s-a interzis să mai profeseze în clinica din Exeter, după ce a refuzat să-şi scoată sau să ascundă cruciuliţa de la gât.

Cele două femei au invocat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care permite libera manifestare a credinţei, dar justiţia britanică le-a respins acţiunile. Eweida şi Chaplin au primit sprijin, suprinzător, de la stânga politică. Laburistul Trevor Phillips, care conduce Comisia de Egalitate va pleda la CEDO pentru dreptul de a-ţi exprima credinţa.

Avocaţii guvernamentali, ascultând de indicaţiile ministrei liberal-democrate a Egalităţii, Lynne Featherstone, vor invoca faptul că "în nici un caz nu există vreun indiciu că a purta la vedere o cruciuliţă sau un crucifix ar fi o formă recunoscută de creştinism; cu atât mai puţin că ar fi o cerinţă obligatorie a credinţei lor". Diavolul se ascunde în detalii.

Un purtător de cuvânt al Home Office, care supraveghează funţionarea Ministerului Egalităţii a declarat: "Legea Egalităţii statuează foarte clar că oamenii au dreptul să-şi exprime credinţa în mod legitim, atâta timp cât asta nu duce la discriminarea unui grup sau a unui individ. De aceea Marea Britanie nu încalcă Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum invocă petentele."

Fostul Arhiepiscop de Canterbury, Lord Carey punctează: "Ironia soartei face ca ori de câte ori guvernele şi tribunalele apreciază că Crucea este ceva lipsit de importanţă, ea, Crucea, devine astfel un simbol încă şi mai important, o expresie încă şi mai puternică a credinţei noastre!"

Sursa: http://www.evz.ro/

În duminica Triumfului Ortodoxiei, Întâistătătorul Bisericii Ruse a oficiat Sfânta Liturghie la catedrala Hristos Mântuitorul şi l-a hirotonit pe arhimandritul Ambrozie (Munteanu) în treapta de episcop de Neftekamsk

Care este diferenţa între un om flămînd şi unul sătul?

 Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire spre satul de la poalele  muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului, 1-a chemat pe tatăl acestuia şi i-a spus:

- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea 1-au răpus. Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!

Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi 1-a urmat la locul cu pricina. Lângă cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată, lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie.

Văzând toate acestea, călugărul îi spuse ţăranului:

- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, răpuşi de griji şi nevoi, de lipsuri şi greutăţi. Sufletul lor se întunecă şi "îngheaţă" în atâtea necazuri. Aceştia uită de Dumnezeu şi de cele sfinte, furaţi de viaţa grea pe care o trăiesc, când doar credinţa le-ar mai putea încălzi sufle­tul. Numai dragostea şi mila lui Dumnezeu îi pot întări; nu trebuie decât să le caute, însă alţii - vai de aceia! - sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decât le-ar trebui şi, cu toate acestea, sunt şi ei morţi sufleteşte. Trăiesc doar pentru ei, când ar putea să dea şi altora. Sufletul lor este "îngheţat" de egoism, întunecat de lăcomie. Vai de ei, căci păcatul lor este cu atât mai mare! Să fii copleşit de greutăţi este o neputinţă, însă să fii doborât de plăceri este o ruşine! La Judecata ce va veni curând, va fi rău de sufletul îngenunchiat de greutăţi, dar va fi vai şi amar de sufletul îngenunchiat de plăceri.

"Ispitele sunt de două feluri: sau strâmtorile vieţii încearcă inimile, vădind răbdarea lor, sau belşugul vieţii devine iarăşi chip de ispită. E la fel de greu, atât să-ţi păstrezi sufletul neînjosit de greutăţi, cât şi să nu ţi-l jigneşti în situaţii înalte. "

(Sfântul Vasile cel Mare )

Pelicanul, chip al Mîntuitorului !

Mantuitorul Iisus Hristos, pentru a ne face sa intelegem dragostea si purtarea Sa de grija, s-a asemanat pe Sine cu un "pastor bun", care isi pune sufletul sau pentru oile sale, nefugind la vederea lupului celui rapitor. Daca asemanarea Mantuitorului cu "pastorul cel bun" este indeobste cunoscuta, asemanarea acestuia cu un pelican poate sa ne suprinda insa pe multi dintre noi.

Daca vom fi atenti, vom vedea ca in cantarile Prohodului Domnului, cantat de credinciosi in Vinerea Mare, se pastreaza urmatoarea imagine deosebita a Mantuitorului (Starea a doua, strofa 44):

"Ca un pelican,                                            "Ca un pelican,
Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;               Impungandu-Te acum, Cuvinte,
Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,     Inviezi pe fiii Tai, revarsandu-le
Raspandind asupra lor izvoare vii."           Dintru coasta Ta, izvor mantuitor!"

Pelicanul, chip al Mantuitorului

  Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, in cartea numita "Din Ierihon catre Sion. Scrieri duhovnicesti", aminteste vechea legenda a pelicanului. Se spune ca, atunci cand puisorii lui sunt infometati, aprinsi de sete sau vatamati de jiganii otravitoare, pelicanul isi raneste coasta sa si ii adapa cu sangele sau.

"In cuibul unui pelican a intrat odinioara un sarpe veninos. Pelicanul nu era in cuib, erau numai puisorii singuri. Sarpele a inceput sa muste si sa bage veninul lui ucigator in toti puisorii. Cand era aproape sa-i inghita, s-a ivit si pelicanul. La zgomotul aripilor lui, sarpele a parasit cuibul, fara sa guste din prada. Bietul pelican vede cu durere ca puisorii lui sunt pe jumatate morti, fiind otraviti de vrajmasul sarpe. Fara sa mai stea mult pe ganduri, el se hotaraste sa-i scape cu orice pret. Si iata anume ce face: isi gaureste coasta lui cu ciocul si cu sangele sau adapa pe toti puisorii care sunt ametiti de veninul sarpelui. Sangele lui curat are minunata putere sa taie otrava sarpelui si, prin aceasta, puisorii lui se invioreaza si scapa de moarte."

O legenda asemanatoare spune ca, fiind seceta si negasind hrana pentru puii sai, un pelican si-a strapuns pieptul cu ciocul si si-a hranit puii cu sangele si carnea sa. Indiferent de micile diferente de continut, legenda pelicanului, fiind vazuta ca un simbol al devotamentului si al slujirii jertfelnice, a fost folosita in mai multe opere si lucrari artistice.

Imaginea pelicanului jertfitor este folosita de scriitorul Shakespeare, in opera "Hamlet". Simbolul folosit de Serviciul Irlandez de Transfuzii Sanguine este un pelican; alaturi de multe alte institutii, Facultatea de Medicina din Praga are si ea drept simbol un pelican. La randul sau, poetul german Angelus Silesius, intr-una dintre poeziile sale, spune: "Trezeste-te, crestine mort, si vezi, Pelicanul nostru te stropeste cu sangele Sau si cu apa din inima Sa. Daca o primesti cum trebuie, vei fi pe loc viu si sanatos."

Potrivit unora, legenda pelicanului este o pilda masonica referitoare la sacrificiul suprem. In colectia de "Legende", renumitul Leonardo da Vinci aminteste si el de vechea legenda a pelicanului, astfel: in timp ce pelicanul era plecat dupa hrana, un sarpe otravitor ii musca toti puii din cuib; la intoarcere, pelicanul isi gaseste puii morti; de durere, el incepe sa-si sfasie pieptul cu ciocul; cand sangele cald a picurat pe unul dintre puisorii morti, acela a inviat; de bucurie, pelicanul a continuat sa verse din sangele sau cald peste puisori, pana ce aceia au inviat toti; in cele din urma, pelicanul moare.

Legenda pelicanului a fost preluata inca de prin secolul al II-lea de imnografii Bisericii Ortodoxe, acestia vazand in ea o imagine deosebita a Jertfei rascumparatoare a Mantuitorului. Sarpele otravitor, care ataca puii de pelican in chip viclean, este asemanat cu diavolul, care l-a inselat pe om cu otrava minciunii pe cand acesta se afla inca in rai (in cuib). Mai apoi, cu nimic nu a putut sa-si salveze pelicanul puii sai, decat numai cu hranirea lor din carnea si sangele lui.

Tot asa, Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat si s-a jertfit, dandu-si Trupul si Sangele pentru tamaduirea oamenilor otraviti de diavol. Toti cei nascuti din Adam au in firea lor otrava pacatului stramosesc, drept pentru care, numai prin impartasirea din Trupul si Sangele Mantuitorului se pot izbavi de moartea cea vesnica. "Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul este adevarata mancare si sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el" (Ioan 6, 53-56).

Precum pelicanul si-a sfasiat singur coasta, daruind viata puilor sai, tot asa, Mantuitorul s-a jertfit de bunavoie pentru viata lumii. Apa si Sangele izvorate din coasta Mantuitorului, pe Cruce, inchipuie Botezul si Impartasania, iar "fara aceste doua Taine, nimeni nu se poate mantui, caci ele sunt cheile mantuirii", dupa cum marturiseste Sfantul Ioan Iacob. Astfel, intr-una dintre cantarile Octoihului, gasim scris: "Picaturile sangelui celui din Dumnezeu curs si ale apei, care s-a varsat din coasta Ta, a innoit lumea; caci cu apa speli pacatele tuturor, Doamne, iar cu sangele scrii iertarea."

Sursa : http://www.crestinortodox.ro/liturgica/pelicanul-chip-mantuitorului-128465.html - Teodor Danalache